Jurnale Haioase

umor bun, umor sec, umor negru…..

JURNALUL UNUI EMIGRANT IN CANADA
12. Sept
-Ne-am cumparat o casa noua in Canada. Sunt foarte emotionat. Aici e atat de frumos. Muntii sunt de o splendoare nedescrisa. Abia astept sa ii vad acoperiti de zapada.
14. Oct.
-Canada. E cea mai frumoasa tara de pe Pamant. Frunzele au primit toate acele minunate nuante de culoare galbena si portocalie. M-am plimbat cu masina prin natura si am vazut cativa cerbi. Sunt atat de gratiosi. Cerbii sunt cele mai frumoase animale. Cred ca am ajuns in paradis. Iubesc Canada.
11. Nov.
-Ziua sarbatorii nationale. In curand incepe vanatoarea cerbilor. Nu imi vine sa cred ca cineva poate sa ucida un animal atat de frumos. Sper ca va ninge in curand. E atat de frumos aici.
2. Dec.
-Azi noapte a nins pentru prima oara. M-am sculat si am vazut ca este alb peste tot ca in cele mai frumoase vederi. Am iesit afara, am curatat in fata casei si apoi ne-am batut cu bulgari de zapada (eu am castigat). Cand a trecut masina de curatat zapada am curatat din nou in fata curtii. Tara deosebita. Iubesc Canada.
12. Dec.
-Azi noapte a nins iarasi. Masina a curatat zapada din nou. Ne-a blocat intrarea in curte. Aici e splendid.
19. Dec.
-Azi noapte a nins iarasi. N-am putut sa scot masina sa merg la lucru. Aici e intr-adevar foarte frumos numai ca sunt obosit de curatat zapada (lopatarie). Din nou masina aia blestemata.
22.Dec.
-Cacatul asta alb nu s-a oprit toata noaptea. Am bataturi la maini de la lopata si ma doare spatele. Aceasta maimuta cu masina parca se ascunde dupa colt si numai asteapta sa termin de curatat in fata curtii. La naiba.
25. Dec.
-Craciun Fericit pe naiba. A nins din nou zapada asta nenorocita. Daca il prind pe homosexualul ala cu masina il omor. Fu.. le …… ca nu arunca mai multa sare (pt. topit zapada) pe sosele.
27. Dec.
-Azi noapte iarasi zapada. Nu ies de trei zile din casa doar ca dau cu lopata intr-una dupa ce trece masina. Nu pot pleca nicaieri, auto este blocat sub un deal de zapada si mai e si foarte frig pe deasupra. Au spus ca la noapte va mai cadea inca 30 cm de cacatul asta de zapada.
28. Dec.
-Prognoza a fost proasta. S-au mai depus 50 cm nu 30 cm. Daca se continua asa nu se va topi pana la vara. Masina de curatat a ramas blocata si maimutoiul a venit la mine sa imi ceara lopata. I-am spus ca am rupt deja 6 curatand rahatul ce mi l-a aruncat in fata curtii. Era cat pe ce sa ii dau in cap cu lopata.
4. Ian.
-Am iesit din casa in sfarsit. M-am dus pana la alimentara sa cumpar de mancare si la intoarcere am lovit un cerb. Auto avariat in valoare de $3000. Bestiile de cerbi trebuie omorate. Sunt peste tot. De ce oare nu i-au omorat vanatorii toamna trecuta?
3. Mai
-Am dus masina la mecanic. Incredibil cat de mult a ruginit de la sarea aia nenorocita care se arunca peste tot, tot timpul iernii ca sa topeasca zapada si tot degeaba.
10. Mai
-Ma mut in Florida. Nu imi pot imagina cum cineva normal poate trai in Canada asta

Jurnalul unui emigrant in Canada care a ales sa se intoarca in Romania

8 Decembrie 2000: Aterizez pe frumosul Otopeni. Nici nu ies bine ca sunt inconjurat de conationali romi-romani care imi smulg bagajele din mana: “Lasa-ma boiarule sa te ajut la masina”. Vai ce primitoare tara! Imi dau lacrimile! Nu am lei asa ca le dau dolari. Cu siguranta privatizarea in Romania e pe cale buna.

15 Decembrie 2000: Nici urma de zapada! Cald si bine! Umblu in canadiana (sic) subtire! Ca iubitor de animale, aici e pentru mine: un grup de 10 caini ma inconjoara defiecare data cand ies din bloc si ma conduc spre tramvai (adevarul e ca ma cam fugaresc). Nu mai duc viata sedentara din Canada cand ma urcam imediat in masina din garajul subteran al blocului. Ce era sa fac! Tentatia era mare caci benzina era mult mai ieftina! Sunt fericit ca m-am intors! Cel mai bun pas facut in viata! Imi caut un apartament!

31 Decembrie 2000: Aproape am uitat cum arata zapada! Ce frumos e! Maine e Anul Nou! Am facut aceleasi aprovizionari ca in Canada dar m-a costat dublu! Ce bine ca am strans destui bani in Canada!!! Inca mai stau cu restul familiei intr-un apartament de 2 camere. In Canada I se spunea “one bedroom apartment” dar aici nu avem incotro si folosim si sufrageria ca dormitor! E sublim! Cu totii ne simtim asa aproape unii de altii (si la propriu si la figurat)!

3 Ianuarie 2001: Gata! E cazul sa-mi caut de lucru. Bine ca e soare afara si chiar stam cu geamurile deschise caci termostatul termocentralei si-a pus in gand sa ne usuce ca pe mumii! Aici nu-ti poti regla caldura dupa voie. Ce dor imi era de transportul in comun! Aproape uitasem de mirosurile imbietoare! Noroc cu cainii caci am prins si eu tramvaiul! Noroc ca l-am prins si am scapat de caini dar ghinion ca m-am urcat caci am fost jefuit in aglomeratie. Parca era mai bine cu masina!
9 Ianuarie 2001: Mi-am gasit un servici cu 400$. Pe langa media de 150$, sunt meserias! Nu gasesc nimic de inchiriat. Chiriile sunt scumpe, mancarea e scumpa, telefonul ma usuca iar benzina tocmai s-a scumpit! Dar ce-mi pasa mie caci oricum nu mai am masina! De doua zile nu mai avem nici apa calda nici rece.
Cica e seceta! Mai bine ningea cand trebuia sau se luau masuri cand s-a anuntat seceta!

3 Februarie 2001: Mi-am luat masina si sunt fericit! A trebuit sa caut in dictionar cuvantul “spaga” si l-am gasit ca slang. Inseamna tip or gratuity cu diferenta ca aici nu poti obtine nimic fara asa ceva. Cred ca toate spagile la un loc fac cat ½ din masina. Nu mai mentionez lupta pentru inregistrarea masinii si nenumaratele birouri la care a trebuit sa ma duc cu tramvaiul. Nu a fost o idee buna cu masina caci benzina iar s-a scumpit. Parca si in Canada fluctua pretul dar si in jos nu numai in sus!

10 Martie 2001: Azi a plouat in sfarsit! Mi-am schimbat deja amortizoarele la masina din cauza strazilor. Apa acopera gaurile si nu ai cum sa le colesti. Nu exista canalizare! Ba da, caci am vazut o tanti luand apa dintr-o balta cu cana si o punea intr-o galeata! Asta da privatizare! Cam ineficienta, e adevarat, dar sa mai zica Vestul ca nu avem initiative! Am calcat intr-o groapa si cred ca mi-am rupt glezna. M-am urcat in masina si, pentru ca nu e automata am apasat pe ambreiaj cu umbrela. M-am indreptat spre Urgenta urmarind o Salvare care, la un moment dat si-a deschis usile si a dat drumul la un om sa cada pe strada. Nimeni nu a bagat de seama. Am ajuns la urgenta de unde a trebuit sa fug la farmacie sa-mi cumpar radiografii, bandaje si un sac de ghips. A inceput sa arate cam lugubru pe aici.

9 Aprilie 2001: Inca nu pot merge la servici din cauza gleznei asa ca imi voi deschide un business de acasa! Nu se poate caci imi trebuie prea multe hartii care se obtin de la 5 birouri localizate in 5 cartiere diferite. Nu am cum sa o fac prin internet ca in Canada! Da noroc ca am masina! Stiam eu ca nu am luat-o de pomana!

10 Aprilie 2001: Ma uit pe geam la masina mea din fata blocului si observ ca arata cam ciudat. Cobor si constat ca era schioapa de o roata si oarba de oglinzile retrovizoare si violata la portbagaj. Chem militia (pardon, politia) si ii astept in statia de tramvai caci nu aveau benzina pentru masinile lor Renault recent achizitionate. Voi vinde masina!

1 Mai 2001: Cald afara iar in casa si mai cald. Acum nici nu pot deschide geamurile caci la coltul blocului e un caine mort intrat in putrefactie de aproape o saptamana care miroase rau si nimeni nu il ia. In schimb, masina mi-a disparut aproape complet. Numai caroseria mai sta marturie a ceea ce a fost odata “masina mea”. Daca stiam, bagam cainele putrezit in ea si poate disparea si el! Trebuie sa fi venit Primavara in Canada! Maine imi iau bilet.

2 Mai 2001: Am incercat sa-mi iau bilet dar cel mai curand e pe 15 Iunie 2001. Doamne, cati romani pleaca! Ii inteleg.

13 Iunie 2001: Imi dau seama ca ACASA e acum Canada unde e zapada cand trebuie sa fie zapada, unde e soare cand trebuie sa fie soare, unde imi pot lasa masina deschisa si cu cheile in ea pe strada, unde caini gasesti doar de cumparat sau pe gratis de la magazine, unde nu sunt injurat pe strada, unde nu sunt gropi sa-mi rup picioarele, unde imi pot controla temperatura in casa, unde am aer conditionat, unde vanzatoarele au placerea de a ma servi si nu obligatia de a imi face un serviciu, unde soarele se reflecta in geamurile zgarie-norilor si nu in gunoaiele de pe strada, unde “spaga” nu exista decat printre grupurile de emigranti care vor sa transforme Canada in Romania, China, Uganda, unde lumea iti spune “Yes, please”, “No, please” si “Excuse me” in loc de “Da nu vezi, de ce mai intrebi?”, “Nu ba!” si “Uita-te ba pe unde mergi bai ochelaristule”, unde in caz de urgenta sosesc politia (in masini), pompierii si salvarea in acelasi timp. Poate nici Canada nu e perfecta dar macar acolo mai sunt inca oameni care lupta pentru acest lucru.

1 Decembrie 2001: E clar ca toate greselile se platesc! Nu am realizat ca am depasit cele 6 luni cat aveam dreptul sa stau in afara Canadei si prin urmare mi s-a refuzat intrarea.

 

la padure la iarba verde la gratar

la padure la iarba verde la gratar

Jurnalul unui roman iesit la iarba verde

Este duminica. Ma scol dimineata. Cine se scoala de dimineata
departe ajunge. Eu mai departe de baie n-am ajuns, ca stau la bloc.
Afara e frumos.
Trag perdeaua sa ma bucur de peisaj. In santul din fata blocului
soarele incalzeste un grup de caini vagabonzi. Locuiesc intr-un
cartier in care cainii, santurile si gunoaiele sunt cei mai buni
prieteni ai omului.

Ce vreme frumoasa! N-ar fi mai bine sa profit de ea si sa ies undeva
in natura, la iarba verde? Zis si facut! Ce poate fi mai
placut, dupa o saptamana de munca, ca o zi in mijlocul naturii?
Plec. Dupa ce m-au fugarit
cainii din fata blocului si am platit o amenda pentru depasirea
vitezei, ajung fericit pe malul lacului, la padure.

Trebuie sa ma calmez! Iau doua rudotele, intind paturica la soare si
ma las in bratele naturii. Pasarelele ciripesc, vantul
adie incetisor, iarba miroase a motorina. La trei metri de mine a
venit unul cu un ARO si-a inceput sa-i spele motorul.

Ma mut mai departe, intre doua tufe. Intind paturica, ma asez,
soarele cald, aerul curat, iarba miroase a motorina. Adorm, cand
cineva imi trage cu ceva in cap. Sunt copiii cu mingea. Am ametit un
pic, dar sunt fericit ca a fost minge. Daca era trotineta sau o
pereche de patine cu rotile, ala eram.

Ma ridic, iau paturica si ma mut pe malul lacului, langa o
familie care tocmai a sosit. Ma asez. Soarele cald, vantul adie,
iarba miroase a mici. Rotocoale de fum se ridica din gratarul
vecinilor, doi adulti,
ea si el, 300 de kg impreuna si doi copii, unul mai umflat ca
altul.

Paini, carne, strachini, salate, sosuri, peste se revarsau din
portbagajul Daciei.

Sofian, caci asa il striga sotia, s-a dezbracat la bustul gol si
incerca sa se joace cu mingea, in timp ce infuleca dintr-un
castron cu mici. Sotia nu se juca cu nimic. Ea manca pur si simplu.
Iata un fragment din discutia lor:
– Sofiane, mai da-mi 8 mici!
– Ia de aici pasarico, dar unde-s chiftelele?
– S-au terminat, au jucat copiii tenis cu ele. Mai da-mi o
friptura! – Te rog, serveste ca eu scot din portbagaj salata beuf.
– Adu si olita cu sarmale si tigaia cu musaca si antricoatele!
– Care antricoate?
– Antricoatele, prostule, alea pe care le-am prajit azi dimineata.
– Le-am mancat cand ai fost plecata la coafor, na!
– Idiotule, ai terminat antricoatele, ce-o sa mai mancam pana
diseara, nesatulule?
– Tu vorbesti, desperato?, dupa care ea se ridica brusc si poc, poc,
doua palme. Nu lui Sofian, ci mie.
– Ce faci, femeie, de ce dai?, ii zic buimacit.
– De ce te holbezi la noi, n-ai alta treaba, obraznicule, imi
zice. Vine omul la iarba verde si nu poate sa manance linistit ca se
uita toti in borsul lui!

Totul se linisteste datorita lui Sofian. Ma calmez si eu, dar
pentru scurt timp. Din casetofonul lui Sofian, dat la maximum se
pravalea in toata padurea un strigat de jale: Au, viata mea.
Manelele mai lipseau.

– Bai, schimba caseta si da volumul mai mic, ca s-aude pana la
Istanbul!…

Saracul Stefan cel Mare degeaba s-a luptat el cu turcii, ca
urmasii urmasilor lui nu l-au inteles in veacul vecilor. Mai iau
doua rudotele si incerc sa citesc o revista, cand,
deodata, alta panica. Ajutor, ajutor, moare Sofian! Ma ridic
speriat si ce vad? Sofian isi inchiriase o hidrobicicleta sa se
plimbe pe lac si tocmai se scufunda cu tot cu ea. Nevasta-sa striga
cat o tinea gura, iar intre strigaturi mai infuleca doi,
trei mici de pe gratar, sa prinda puteri.

Lumea s-a adunat din toata padurea ca la balci. Cateva femei
incepusera sa planga. Barbatii se pregateau sa sara in apa. Sofian
dadea disperat din maini stropind in jur ca o pompa de
irigatii. La un moment dat, un om de pe mal striga: nu mai da
din maini, fraiere, da din picioare! Respectand indemnul, Sofian
a atins fundul cu picioarele. Apa ii venea pana la brau. Multimea
s-a indepartat razand, dar nu pentru mult timp. Din
toate colturile padurii se auzeau urlete: Mi-a furat poseta!…
Mi-a furat hainele!… Mi-a disparut celularul!… Vai de mine,
masina!… Absorbiti de aventura lui Sofian, oamenii au lasat pe
paturi tot ce aveau, fara sa tina cont ca sunt in padure. Si
cum, la noi, din paduri se fura ca-n codru, asta s-a si
intamplat. Sa vina politia, sa vina jandarmii! Sa vina pompierii, a
luat foc padurea!
Copiii lui Sofian, scapati de sub supraveghere, s-au jucat cu
carbunii de la gratar si i-au aruncat intr-un tufis. Doi copacei
incepusera sa arda binisor.

In aceasta atmosfera balcanica, duminica la iarba verde se
incheie cu aparitia echipelor reunite de pompieri si padurari,
insotite de cateva echipe de filmare. Cum au vazut camerele, Sofian,
nervos la culme, si-a dat
pantalonii jos si-a inceput sa se bata cu palma peste fund, iar
nevasta-sa a sarit cu poseta pe reporteri. Asa au vazut ei la
televizor ca trebuie sa-si apere intimitatea. Traim intr-o tara de
dor. De dor si de iarba verde.

Jurnalul unui barbat de 40 ani

Din cauza serviciului meu sedentar si in consecinta a acumularii de
grasime pe burta, compania mi-a oferit un serviciu de antrenament
personal intr-o sala de sport. Am acceptat bucuros si chiar m-am dus
personal sa me programez. Mi-au dat o instructoare personala pe care o
chiama Nadia, o profa sculpturala de 26 de ani, model de echipament
sportiv dupa cate mi-am putut da seama dupa afisele lipite pe pereti.
Ea mi-a explicat ca ar fi util sa-mi notez intr-un carnetel experientele
pentru a putea observa eu insumi progresul. Zis si facut si acum as
vrea sa impartasesc cu voi.

Prima zi:
M-am sculat la 6 dimineata cum stabiliseram. Destul de greu sa te
scoli din pat ca sa mergi la sala dar totul s-a schimbat cand am ajuns acolo
si am vazut ca Nadia ma astepta. Parea o zeita greaca, ochi verzi si
un suras urias, cu buze carnoase si spectaculoase. Mi-a facut un tur de
sala, mi-a aratat aparatele si mi-a masurat pulsul dupa cinci minute
de bicicleta…Si-a facut griji pentru ca i s-a parut pulsul meu
accelerat dar am profitat ca sa-i fac un compliment si i-am zis ca era din cauza
ei pentru ca purta un costum de licra care-i intra in poponet. Mi-a
facut destula placere s-o urmaresc dand lectii de aerobica la finalul
zilei mele de exercitii. Nadia ma mentinea motivat sa-mi fac
abdominalele in ciuda durerii mele de abdomen.

A doua zi:
Am baut doua cesti de cafea si intr-un final am reusit sa ies din
casa.
Nadia m-a pus sa ma intind cu fata in sus, m-a pus sa ridic o bara
grea de metal si pe urma s-a mai si hazardat sa-i puna niste greutati! Pe
banda de alergat picioarele imi erau cam moi dar am reusit sa fac un
kilometru. Surasul sau aprobator si ochiadele ei au facut sa merite
osteneala. Ma simteam grozav. Era o viata noua.

A treia zi:
Singurul mod in care am putut sa-mi spal dintii a fost punand periuta
de dinti pe chiuveta si mutandu-mi capul dintr-o parte in alta. Cred ca
am o hernie abdominala. Sa conduc n-a fost deloc usor: pana si pentru a
frana masina ma dureau si flocii din cur. Am parcat deasupra unei
motociclete de livrare la domiciliu… Nadia si-a pierdut un pic
rabdarea cu mine pentru ca considera ca strigatele mele deranjau pe
ceilalti asociati ai clubului. Ca sa fiu sincer vocea ei mi se parea
cam acuta asa devreme dimineata si cand ridica tonul devenea nazala… si
foarte suparatoare. Ma dor coaiele cand merg pe banda alergatoare si
in consecinta Nadia m-a mutat la scara. Ma intreb de ce mama dracului
cineva ar inventa o masina care sa faca ceva ce a devenit demodat
odata cu aparitia ascensoarelor? Ea mi-a zis ca o sa ma ajute sa fiu in
forma si sa ma bucur din plin de viata. Alta imbecilitate de-a ei…

A patra zi:
Nadia ma astepta cu nenorocitii sai ochi verzi sfredelindu-ma ca un
pumnal si cu surasul sau batjocoritor stil Jack Nicholson in Batman.
N-am putut evita sa ajung cu o jumatate de ora intarziere: Fix timpul
de cat am avut nevoie pentru a-mi lega sireturile de la adidasi. Cretina
m-a pus sa lucrez la aparate dar cand a fost un pic neatenta am fugit sa ma
ascund la baie. A trimis alt instructor dupa mine sa ma caute si drept
pedeapsa m-a pus sa vaslesc si. mi-a scapat un part pe care l-a auzit toata
sala.
De cand sunt, nu m-am simtit mai rusinat.

A cincea zi :
O urasc pe Nadia mai mult decat pe orice alta fiinta de pe lume.
Anemica de rahat, cu buzele ei cu colagen, blonda fara creier. Daca as mai
avea o bucatica de corp care sa nu ma doara i-as trage suturi in fund, mama
ei de dobitoaca. A vrut sa-mi lucrez tricepsii. EU NU AM TRICEPSI. Si
daca nu vrea sa sparg pardoseala salii sa nu-mi dea nenorocitele de
bare de greutate si nimic altceva ce cantareste mai mult decat un
sandwich…
Bicicleta m-a facut sa lesin si m-am trezit pe patul unei
nutritioniste, alta slabanoaga imbecila care mi-a dat o lectie de alimentare
sanatoasa.
Nenorocita
habar n-are ce inseamna sa-ti fie foame. De ce naiba n-am avut bafta
de ceva mai linistit, cum ar fi un curs de bucatarie sau de coafura?

A sasea zi :
Nenorocita dracului de Nadia mi-a lasat un mesaj pe robot, cu vocea ei
scarboasa, pentru a ma intreba de ce n-am fost azi. A fost de-ajuns
s-o aud ca sa arunc naibii telefonul dar pe urma n-am mai avut forta sa-l
ridic, nici sa ridic telecomanda televizorului, in consecinta a
trebuit sa suport 11 ore un singur canal, nenorocitul ala de National
Geographic. Si a trebuit sa vad un program despre imperecherea
pasarilor, si eu care nu ma mai fut de sase zile.

A saptea zi:
L-am rugat pe soferul camionetei bisericii sa ma duca la slujba ca
sa-I mutumesc lui Dumnezeu ca a trecut saptamana asta. Mai mult, m-am rugat
ca la anul sa ma trimita sa fac ceva mai distractiv: un cateterism sau
o analiza de prostata…

Jurnalul unuia…. :roflol:

E oare de mirare ca ma simt de prisos?

-Eram asa de sarac cand am fost copil, caci daca nu eram baiat, nu as fi avut cu ce sa ma joc…

– O fata mi-a telefonat si mi-a spus: “Vin-o la
mine. Nu-i nimeni acasa!”. M-am dus, nu era nimeni acasa…

– In timp ce face sex nevasta-mea obisnuieste sa-mi vorbeasca tot timpul. Chiar si alaltaieri mi-a telefonat dintr-un hotel.

– Intr-o zi am ajuns acasa mai devreme, vad un tanar alergand gol pe strada. L-am intrebat: “De ce faci asta?” Mi-a raspuns: “Din cauza ca ai venit prea devreme acasa, boule!”

– Am avut o zi foarte grea. Am imbracat o camasa, mi-a cazut un nasture. Am ridicat servieta, mi-a cazut manerul. Mi-e asa frica sa ma duc la closet…

– Eram un copil foarte urat. Cand ma jucam in lada de nisip, pisica incerca tot timpul sa ma acopere.

– Pot afirma cu siguranta ca parintii m-au urat. Singurele mele jucarii in cadita de baie erau un toaster si un radio…

– Cand eram bebelush eram foarte urat. Mama n-a vrut sa ma alapteze. Mi-a spus ca prefera sa fim doar amici!

– Sunt asa de urat incat tatal meu poarta in portofel fotografia copilului cu care a sosit portofelul.

– Cand m-am nascut, doctorul a iesit in sala de asteptare si i-a spus tatei cu parere de rau: “Am facut tot ce era cu putinta dar totusi s-a nascut”

– Sunt asa de urat incat mama avea gretzuri dupa ce m-am nascut.

– Imi amintesc ca, odata, tiganii m-au rapit si au trimis parintilor mei o bucata din degetul meu dar tatal meu a cerut inca dovezi…

– Imi amintesc ca odata m-am pierdut de parinti pe strada. M-am dus la un politist si l-am intrebat: “Crezi oare ca-i vom putea gasi?” El s-a scarpinat in cap si mi-a raspuns: “Nu stiu. Sunt asa multe ascunzatori …”

– Sunt asa de urat, incat odata pe cand lucram intr-un magazin de animale de casa cumparatorii intrebau cam la ce marime pot ajunge…

-M-am dus la doctorul meu. I-am spus: “Doctore, in fiecare dimineatza cand ma uit in oglinda incep sa vomit. Care-i problema mea???” Mi-a raspuns : “Nu stiu…dar, de vazut, vezi perfect.”

Jurnalul unui prefect maghiar, instalat la olteni

Ziua 1:
Cred ca azi fost zi liber la ei.
Nu venit niciuna din angajat.
Plimbat prin biroul meu lung si lat.
Deschis fiset acte oficial dar plin de o bautur tulbure.
Oare unde tinut la ei dosare?

Ziua 2:
Nu fost ieri zi liber.
Verificat in calendar, fost miercur.
Poate nu lucreaza miercur la ei!
Dar nici azi nu venit!?!
Am vrut dau telefon, dar nu am gasit agenda
… Toate sertarele plin cu acel bautur tulbur …

Ziua 10:
Azi fost un secretara care zis ceva care nu inteles la mine si plecat nervos!
Oi, oi! Gustat o pahar din acel bautur tulbur gasit in seif …
Putin acrisor…

Ziua 20:
Aici nimeni nu vorbesc ungureste.
Toti nervos ca nu pricepe la ei.
Oare e politic corect sa invat eu romanesc?
Hm, bauturul acela tulbur nu e chiar rea.

Ziua 30:
Descoperit intamplare un caset cu muzica folcloric si prinde bine sa invat romaneste.
Azi putut spune unei director apa-canal-investitii europene:
“Dunare daca n-aveam / Jiul , Dunare-l faceam la noi!”
Simpatica baiat. Am baut cu el, putin, din acel bautur tulbur exceptional …

Ziua 100:
La ce dreacu sa muncesti in fiecare zi?
M-am dat lovit si am drojdit niste zaibar cu nea Stelica, subprefectul.

Ziua 200:
Fatal, treaba merge bine unsa.
Fura toti in prefectura.
Puseram un CD cu Maria Dragomiroiu si ne facuram muci.
L-am trimis pe Stelica la Segarcea, dupa doua vedre de molan, sa nu ramanem pe uscat.

Ziua 300:
Nenica, astia din UDMR chiar ma enerveaza.
M-au sunat de la partid, sa ma intrebe cum stau cu nu-s-ce investitie.
O sa-l sun pe Stelica, cand s-o-ntoarce cu cisterna de la Panciu.

Ziua 350:
Mimisor, secretara zice ca ma tot cauta unii din UDMR.
Am pus-o sa le zica ca sunt intr-o sedinta.
Sanchi, batuse Craiova acasa si ne facuram pulbere.
Ce treaba au ungurii cu Mehedintiul?

Juvete Attila

Jurnalul unui microbist si al prietenei

JURNALUL EI:

Sambata seara mi s-a parut ca se purta ciudat. Facusem planuri sa mergem
la bar ca sa bem ceva. Fusesem la cumparaturi cu prietenele mele toata ziua
si am crezut ca era suparat ca am intarziat. Nu a zis nimic. Conversatia nu
incepea, asa ca am propus sa mergem undeva unde sa putem vorbi in liniste. A
fost de acord dar era in continuare tacut si absent. L-am intrebat ce nu era
in regula. A spus ca e totul ok. L-am intrebat daca era suparat din vina mea.
Mi-a spus ca nu are legatura cu mine, si sa nu imi fac probleme. In drum spre
casa i-am spus ca il iubesc, el doar a zambit si a continuat sa conduca. Nu
imi pot explica comportamentul lui. Nu inteleg de ce nu mi-a spus „si eu te
iubesc”. Cand am ajuns acasa, am simtit ca l-am pierdut, ca si cum nu ar fi
mai dorit sa aiba nimic de a face cu mine vreodata. Pur si simplu statea si
se uita la televizor. Parea atat de distant si absent. In final m-am hotarat
sa merg sa ma culc. Dupa vreo 10 minute a venit si el in pat, si spre
surprinderea mea a fost receptiv la mangaierile mele, si am facut dragoste,
dar tot am simtit ca era distras si cu gandul in alta parte. Am simtit ca nu
mai rezist asa ca m-am hotarat sa il confrunt, dar el adormise deja. Asa ca
am inceput sa plang si am plans pana am adormit si eu. Nu stiu ce sa ma fac.
Sunt aproape sigura ca se gandeste la alta. Viata mea e un dezastru.
…..

JURNALUL LUI:
Azi, Poli a pierdut in deplasare, dar macar eu am facut sex.

Jurnalul unei neveste de programator

August 16:
Azi l-am cunoscut pe Vasile. Are niste ochi verzi… absolut superbi!
Mi-a spus ca e programator. Asta e bine. Eu ador programele. Dintr-un chef in altul! Ce bine ar fi sa ne cuplam!

August 21:
Ne-am cuplat! A fost foarte romantic. .. soare… cascada… un cerb ce-si stingea setea din apa cristalina… si toate astea pe mousepad-ul pe care ne-am culcat.

Octombrie 14:
Azi ne-am casatorit. Au venit toti prietenii lui. Toti programatori. Atatia ochelari n-am mai vazut la un loc! Cand a trebuit sa semnam la Starea Civila, am realizat ca nu stie sa scrie cu mana… Noroc ca in camera alaturata era o tastatura, asa ca a scris rapid: „V”. Exact cum isi semneaza si e-mailurile…
Despre noaptea nuntii a declarat ca a fost cea mai fantastica noapte din viata lui. A reusit sa sparga codul si sa intre prin internet intr-una din fisierele secrete a unei biblioteci din Columbia.

Octombrie 16:
Luna de miere am petrecut-o deasupra Americii. Vasile e foarte dragut. In fiecare zi imi arata in direct imaginea Americii prin satelit, sa vedem cum e vremea. Stiai ca in Visconsin sunt 13 grade Celsius acum? Ca eu nu stiam…

Noiembrie 4:
Ma plictisesc. Mi-am cumparat un papagal. Acum am cu cine povesti.

Noiembrie 11:
Azi am incercat sa-i atrag atentia asupra mea. Am tras un aer adanc in piept, si imbracata doar cu niste chilotei negrii de dantela, si un bici in mana, m-am pus in fata monitorului. Stiam ca m-a observat, ca a CLIPIT!!!
A zambit, si chiar M-A MANGAIAT! „Ok” a?? a zis el – „iti arat site-ul fetitelor sado-masochiste, daca chiar te-ntereseaza!”

Decembrie 2:
Pe neasteptate, pauza de curent! Uraaaaa!!! Ma mangaia tandru la lumina lumanarilor… m-a muscat usor de ureche, si m-a intrebat…”Pot sa-ti cer ceva neobisnuit?”
Fericita, am zis DA… si in urmatoarele 4 ore jumate am pedalat la generatorul de curent…

Decembrie 13:
Nici sa vorbesc nu mai e nevoie. Papagalul trancane intr-una, iar el ii raspunde din cand in cand… „Da, draga!”

Ianuarie 4:
Incep sa ma satur de el. Fac o ultima incercare. Am cumparat vopsea, si in jumatate de zi am reusit sa pictez o tastatura pe mine… El a zambit. Cu CONTROL ALT DEL a sters programul, si s-a intors la calculatorul lui.
Asta a umplut paharul!

Ianuarie 5:
Prietena mea Gina – sotul ei e tot un obsedat de calculatoare – m-a invatat. Ma pregatesc de o crima oribila. Am pus ceasul sa sune la 3.30, in zori, o sa dau drumul incet la calculator, si o sa scriu cu grija: FORMAT C:
HAHAHAHA! Cu asta, tampita aia de masinarie va uita tot ce stie!

Ianuarie 6:
La 3.30 m-am trezit, dar Vasile era in fata calculatorului. Am pus in pat, in locul meu, papagalul, m-am imbracat si l-am parasit pentru totdeauna!

Anul 2012, August 4:
De 12 ani nu l-am vazut. Acum traiesc cu Stefan. El nu e programator. Asa ca am nevoie de chilotei negrii de dantela si de bici. Le voi aduce de la Vasile. Noroc – n-a schimbat yala. Deja din hol am auzit papagalul trancanind, si vocea lui Vasile: „Da, draga…”

File din jurnalul ei: Viagra

Ziua 1: Azi am sarbatorit 25 de ani de casatorie…si nu a fost prea mult de sarbatorit.
Cand a venit momentul sa retraim noaptea nuntii, el s-a inchis in baie si a plans.

Ziua 2: Azi el mi-a zis ca are sa-mi spuna un secret. Mi-a zis ca e impotent si doreste ca eu sa fiu prima care afla acest lucru. De fapt nu mi-a zis nimic din ce nu stiam !! De fapt el crede ca nu am remarcat inca acest lucru.

Ziua 3: Casatoria noastra e pusa in dificultate. O femeie are dorinte. Ieri am vazut un film erotic si am izbucnit in plans.

Ziua 4: S-a intamplat o minune! Pe piata exista un nou medicament care ii va rezolva „problema”…se numeste Viagra. I-am zis ca daca va lua Viagra totul va fi ca in noaptea nuntii. Cred ca asta va avea un efect pozitiv. I-am inlocuit calmantele cu aceasta Viagra in speranta ca ii va creste si altceva decat pofta de mancare!

Ziua 5: Ce fericire !!!

Ziua 6: Ce frumoasa e viata!!! Dar e totusi dificil sa scrii cand faci asta…

Ziua 7: Cres ca Viagra asta i se ridica la cap. Ieri am fost la McDonalds si vanzatorul m-a intrebat daca vreau un Big Mac. El a crezut ca e vorba de el. E totusi dragut. Nu cred ca am fost mai fericita vreodata.

Ziua 8: Cred ca a luat prea multe pastile in week-end. Ieri, in loc sa tunda gazonul, a scos morcovii din gradina…folosindu-si noul lui prieten. Pe mine ma doare un pic locul ala.

Ziua 9: Nu am vreme sa mai scriu. S-ar putea sa ma prinda.

Ziua 10: Bine, trebuie sa recunosc: ma ascund de el! Vreau sa spun ca nici o femeie nu ar putea mai mult de atat. Cred ca lucrurile se inrautatesc. El isi ia acum pastilele cu coniac. Ce sa ma mai fac? Ma simt ca intepata de cuie pe tot corpul.

Ziua 11: Ma simt de parca as fi ametita. E ca si cum ai trai cu o masina de gaurit. Azi dimineata m-am trezit lipita de pat. Ma dor pana si subtiorile. El e un porc.

Ziua 12: Imi doresc ca el sa fi fost homosexual. Am incetat sa ma mai machiez, sa ma mai spal pe dinti…el e tot timpul in urma mea. Pana si cascatul a devenit periculos….

Ziua 13: De cate ori inchid ochii urmeaza un atac prin surprindere. E ca si cum ai dormi cu un crucisator in pat. Am probleme la mers si daca el mai incearca o data…o sa-l ucid cu mainile mele.

Ziua 14: As face orice sa-l pot opri. Nimic nu mai functioneaza. Am inceput sa ma imbrac ca o calugarita numai spre a-l opri dar asta il atîta si mai tare. Ajutoooorr !….

Ziua 15: Cred ca totusi o sa-l omor. Ma inteapa orice lucru pe care ma asez. Pisica si cainele nu se mai apropie de el. Nici prietenii nu ne mai viziteaza. Noaptea trecuta I-am zis sa se fu*a singur…si a facut-o…

Ziua 16: Nemernicul a inceput sa se planga de dureri de cap. Imi doresc sa-I explodeze scula. Cred ca o sa-i propun sa treaca din nou la calmantele lui.

Ziua 17: A incetat sa mai ia Viagra dar nu-si face efectul. Doamne! Iar vine inspre mine!…

Ziua 18: A trecut din nou pe calmante. Puturosul iar sta infipt in fotoliu la televizor cu telecomanda in mana asteptand ca eu sa fac totul in casa. Ce fericire absoluta!!!

Jurnalul unui vanator

01.00: Desteptatorul suna.

02.00: 0rtacii de vanatoare sosesc si ma arunca din pat.

02.30: Arunc totul in afara de lighean in tolba de vanatoare.

03.00: Patrundem in codrul des si intunecos.

03.15: Inapoi acasa sa ne luam pustile.

03.30: Alergam ca apucati sa mai apucam rasaritul de soare in padure.

04.00: Ajungem la locul de popas…am uitat insa cortul.

04.30: Intram in padure!

06.05: 0pt cerbi in raza vizuala.

06.06: 0chit si apasat pe tragaci.

06.07: Clic!

06.08: Incarcam pustile in timp ce cerbii dispar din raza vizuala.

08.00: Inapoi la locul de popas.

09.00: Cautam inca locul de popas.

10.00: Am uitat, cu siguranta, unde este locul de popas.

12.00: Tragem focuri de alarma in aer si mancam mure si zmeura.

12.15: Nu mai avem gloante …cei opt cerbii revin.

12.20: Un simtamant ciudat in zona stomacului.

12.30: Murele au fost de buna seama otravite si noi nu am stiut…sau a fost altceva

12.45: Suntem salvati!

12.55: In graba spre spital, sa facem spalaturi stomacale.

15.00: Inapoi la locul de popas.

15.30: Pornim sa ucidem cerbii.

16.00: Inapoi la locul de popas …sa ne luam cartusele.

16.01: Ne incarcam pustile …si pornim din nou inspre codru.

17.00: Descarcam pustile cu veverite …destul de enervant…

18.00: Un cerb apare in raza vizuala.

18.02: Focul porneste si loveste in plin …tolba…

18.05: Ortacii sosesc totusi cu un alt cerb la locul de popas.

18.06: Ma abtin din rasputeri sa nu imi impusc ortacii.

18.07: Cad in focul de tabara.

18.10: Ma schimb si arunc piesele de garderoba arse in foc.

18.15: Imi iau tolba si las ortacii si cerbul in locul de popas.

18.25: Tolba este goala …prin gaurile de la focurile de arma am pierdut tot

18.26: Pornesc mai departe …fara tolba.

18.30: Ma impiedic …pusca aterizeaza in noroi.

18.35: Intalnesc cerbul.

18.36: Tintesc.

18.37: Apas pe tragaci …incarcatura explodeaza …noroi pe teava!

18.38: Ma sui in graba intr-un copac.

21.00: Cerbul isi ia ramas bun.

00.00: In sfarsit …acasa.

00.01: Cheile casei sunt in masina.

00.18: Incetez sa urlu…intru in casa pe geamul de la baie.
00.19: Ii lamuresc pe cei de la politie ca nu pot sa sa dau o spargere in propria-mi
casa.
0 zi de vanatoare minunata!

Jurnalul lui Boc

Ora 7:00 – Suna ceasul. Cobor pe scaunelul de langa pat, apoi de pe scaunel sar jos. Am uitat sa opresc alarma. Ma urc pe scaunel, de pe scaunel in pat, de pe pat pe noptiera si opresc ceasul. Vreau sa sar de pe noptiera, dar cand ma uit in jos ametesc. Cobor exact cum am urcat.

Ora 7:15 – Ma duc la baie. Nu ma barbieresc nici azi, ca nu ajung la oglinda.

Ora 7:30 – Ma urc pe calorifer si ma uit pe geam. Astazi nu ploua. Ma bucur enorm. Si asa nu ajungeam sa iau umbrela de pe cuier. Incep sa ma imbrac. Imi pun bretele la pantalonii de costum fiindca iar nu imi gasesc cureaua de la ceas. Imi pun papionul. Nu mai port cravata fiindca ieri era sa cad pentru ca am calcat pe ea.

Ora 7:45 – Suna cineva la usa. E SPP-istul. Nu i-am vazut fata pentru ca nu ma pot uita pe vizor. Ma uit pe gaura cheii si il recunosc dupa ceas.

Ora 8:00 – Plec de acasa. Ajung din bratele SPP-istului in masina. Astazi stau in spate. Ieri am stat in fata si mi-au ramas urme pe obraz de la centura. SPP-istul conduce. Eu nu conduc pentru ca nu pot sa apas pe pedale, si sa ma uit peste volan in acelasi timp.

Ora 8:30 – Ajung in fata guvernului. Sar din masina si trec strada. Cad intr-o groapa de pe sosea. Il sun pe Berceanu sa vina sa ma scoata. Daca nu era el, nu era nici groapa asta. Daca ma mai enerveaza odata il demit. Inca nu am uitat ca la inaugurarea autostrazii Turda-Gilau, cand a vrut sa taie panglica, mi-a taiat motul.

Ora 8:45 – Intru in sediul guvernului. Astazi avem petrecerea de sfarsit de an. Canta Cleopatra Stratan. Vreau sa danzez. Udrea nu mai danseaza cu mine fiindca e suparata ca la bluesuri, cand stau aproape de ea ii pot vedea pe sub fusta. Dansez cu Cleopatra. Apoi canta Adrian Minune. Deja ma simt mai bine pentru ca pot privi si eu pe cineva “de sus”.

Ora 13:00 – Mi se face sete. Ma duc la bar, si vreau sa comand. Il sun pe barman pentru ca nu pot sa il vad fiind de cealalta parte a tejghelei. Beau cateva pahare si ma ametesc.

Ora 18:00 – Plec de la petrecere cu Basescu cu Loganul. Sunt deja cinci si ma ia in portbagaj.

Ora 19:00 – Ajung in fata blocului. Urc in lift, apas butonul etajului 3. Apoi mai urc pe scari inca trei etaje. Eu stau la 6, dar in lift nu ajung sa apas decat pana la butonul etajului 3. E intuneric pe scara blocului si iar ma lovesc cu capul de clantza. Desi avem lumina cu senzori, nu inteleg de ce la mine nu se aprinde niciodata.

Ora 20:00 – Termin cina si ies putin sa plimb cainele. Am un bishon pe care l-am luat de curand. Ciobanescul l-am vandut dupa ce m-a luat in gura si a incercat sa ma ingroape in gradina blocului.

Ora 21:30 – Ma pregatesc de culcare. Nepotelul se razbuna pentru ca iar i-am purtat pantofii si imi piteste scaunelul de langa pat. Adorm pe covor. Noapte buna!

Jurnalul cainelui

8:00 am – Papa de catei! Activitatea mea favorita!
9:30 am – Mers cu masina! Activitatea mea favorita!
9:40 am – Plimbat in parc! Activitatea mea favorita!
10:30 am – Mangaiat si scarpinat! Activitatea mea favorita!
12:00 pm – Ros oase! Activitatea mea favorita!
1:00 pm – Joaca in curte! Activitatea mea favorita!
3:00 pm – Dat din coada! Activitatea mea favorita!
5:00 pm – Luat cina! Activitatea mea favorita!
7:00 pm – Jucat cu mingea! Activitatea mea favorita!
8:00 pm – Wow! Uitat la TV cu oamenii casei! Activitatea mea favorita!
11:00 pm – Dormit in pat! Activitatea mea favorita!

Jurnalul pisicii

ziua a 983-a a captivitatii mele

Rapitorii mei continua sa ma tachineze cu diverse obiecte zdrang ani toare. Ei iau o cina imbelsugata cu carne proaspata in timp ce mie si celorlalti colegi de captivitate ne dau un fel de tocatura de crantanele uscate. Cu toate ca mi-am exprimat dispretul pentru un astfel de regim, destul de clar zic eu, trebuie totusi sa mananc ceva ca sa ma tina puterile.

Singurul lucru care ma tine in viata este gandul la evadare. Incercand sa ii dezgust, am vomitat iar pe covor. Azi am decapitat un soarece si i-am lasat corpul fara cap la picioarele lor. Am sperat ca gestul asta le va semana teama in suflete, din moment ce mi-am demonstrat capacitatile in felul asta. Oricum de-abia au scos cateva comentarii despre „ce mare vanator” as fi. Ai naibii!

Seara trecuta a avut loc un fel de intalnire cu niste complici de-ai lor. Pe perioada evenimentului am fost dusa intr-o incapere si inchisa singura acolo. Chiar si asa puteam sa aud zgomotele si sa miros mancarea. Am auzit chiar ca izolarea mea se datora puterii „alergiilor”. Trebuie sa aflu mai multe despre astea si sa le folosesc in avantajul meu.

Astazi aproape am reusit sa asasinez unul dintre calaii mei invartindu-ma printre picioarele lui in timp ce se plimba. Maine incerc din nou, dar cand se va afla in capul scarilor!

Sunt convinsa ca ceilalti prizonieri de aici sunt turnatori si spioni. Cainele are regim special i se da drumul afara regulat si pare a fi mai mult decat doritor sa se intoarca. Clar ca e retardat! Pasarea din colivie trebuie sa fie vreun informator. O tot observ comunicand cu garzile regulat. Sunt sigura ca imi raporteaza fiecare miscare. Cei care ma tin captiva i-au aranjat o celula mai sigura pentru ea agatata undeva sus deci deocamdata e protejata. Inca…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: