Marathon des Sables 2011(Maratonul Nisipurilor)- Paul Dicu

Marathon des Sables (Maratonul Nisipurilor)… nu stim multi ce inseamna. E un maraton in conditii extreme, desfasurat in Desertul Sahara, pe o distanta de 250 km, de-a lungul a 5 zile. O distanta foarte mare, in niste conditii de-a dreptul criminale, unde prea putini oameni pot face fata. O competitie internationala ce a facut si victime in anii trecuti. Acest lucru mi-a si sarit in ochi, cand am aflat acum cateva zile despre maraton. Imi ramasese intiparit destul de bine in minte, un documentar vazut pe Discovery ,acum ceva vreme, despre supravietuirea unui participant, ce s-a ratacit de traseu. Subiect, de altfel si un pic detaliat mai jos.

De ce amintesc de ea, daca pe la tv nu se aude? Pentru ca avem un roman ce participa la aceasta editie, un om care ne va mai face cunoscut inca o data numele peste mari si tari, dar si deserturi in cazul asta. Paul Dicu este numele sau, constantean, instructor de arte martiale, ce a mai participat la un maraton asemanator, Sahara Maraton, dar in niste conditii mai umane (daca pot spune asa, pentru un maraton in Sahara). Costurile deplasarii si participarii le-a strans prin donatii  si sponsorizari. S-a zbatut pentru cei 5000 de euro prin metode proprii, iar intr-un final s-a indeplinit visul si dorinta,  are posibilitatea de a participa.  Astfel ca dupa lungi si istovitoare antrenamente, combinate cu cheltuieli majore, reprezentantul nostru va lua startul in competitia din acest an.

Tot respectul cuvenit, din partea mea.  Este o alta pagina dedicata oamenilor deosebiti, ce fac cinste tarii. Alaturi de cealalta pagina, dedicata turului lumii pe motociclete, alt  ”nebun”  si-a gasit locul pe fasia mea.

Interviu telegrafonline.ro:

Reporter (Rep.): Cu ce se deosebeşte Marathon des Sables de Sahara Maraton, la care aţi participat?

Paul Dicu (P.D.): Este de cinci ori mai mare decât maratonul precedent. Este supranumită „regina ultramaratoanelor”, fiind considerată cea mai grea probă din lume. Greutatea nu constă în… 250 km, ci faptul că alergi în cinci zile consecutiv, cu un echipament de 10 kg în spate. În fiecare zi se aleargă între 33 şi 90 km, fără pauză. Echipamentul este specific cursei în deşert, unde ziua sunt 40-50 grade sub soarele arzător, iar noaptea, temperatura scade la 5, maxim 10 grade. Pe parcursul traseului, trebuie să dorm sub cerul liber în sacul de dormit. Sunt nişte etape stricte şi secrete pe care concurentul le află în dimineaţa zilei de cursă, când i se dau, în plic, indiciile şi dimensiunile traseului. Există, însă, o etapă specială, numită etapa „non-stop”: în zilele 4 şi 5 se aleargă 90 km fără oprire, ziua şi noaptea, şi trebuie să ajungem la o anumită oră, la punctul de control.

Rep.: Care sunt dificultăţile financiare înaintea înfruntării cu deşertul?

P.D.: Taxa de participare este 2800 euro, iar echipamentul este în valoare de 1200-1400 euro. Din această sumă, până pe data de 30 septembrie, când se încheie înscrierile preliminare, trebuie să achit 900 euro, iar restul banilor trebuie depus până pe 31 ianuarie 2011. Din România, sunt singurul participant. A mai fost un amic de-al meu, Gabriel Lascu, în 2008, dar el are cetăţenie elveţiană.

Fasii din blogul sau:

1994, aprilie. Marathon des Sables, sudul Marocului. Printre concurenti,  politistul italian Mauro Prosperi. Era prima data cand alerga in aceasta cursa si, cu toate astea, nu putem spune ca nu era pregatit, fiind un bun pentatlonist. Stia ce inseamna blestematia asta de cursa si, cu toate astea, a trecut printr-o experienta de neuitat.

In ziua a 6-a de alergare, are loc  speciala non-stop. Dracia asta de speciala e mama diavolilor in cursa asta. Esti obligat sa alergi (dupa ce-au trecut deja alte 5 zile de alergat) aproximativ 90 de km, in 24 de ore maxim, fara sa ai voie sa te odihnesti sau sa dormi. Pe la mijlocul specialei, apare din senin o furtuna de nisip, asa cum au ele prostul obicei sa apara in desert (am simtit si eu „sarutul” uneia, in timpul maratonului din Sahara). Prosperi se pierde, reia cursa dupa furtuna, dar o ia gresit, spre Algeria. Din proprie experienta, pot spune ca reperele se schimba fantastic, in cateva minute, dupa furtunile de nisip, iar Prosperi nu era tocmai un amator.
Fara GPS – esti descalificat daca esti prins ca posezi asa ceva, esti obligat sa ai doar harta, compas si busola – politistul iese rapid de pe traseu si, dupa aproape 2 zile, ramane fara apa si hrana. Face greseala sa-si abandoneze echipamentul, in speranta ca va cheltui mai putine resurse. Acuma, va spun eu ca nu e chiar usor sa alergi 250 de km cu 10 kg in carca, dar si sa iti abandonezi kit-ul de supravietuire, asta e greseala de incepator. Din acel an, regulamentele cursei prevad ca la fiecare check-point, printre altele, sa arati kit-ul si cantitatea de apa pe care ti-o asumi (asta fiind alta poveste).
Donc,  fara apa si hrana, la temperaturi de 50 de grade ziua si 5-10 noaptea, se indeparteaza din ce in ce mai mult de traseu. Incepe sa-si bea propria urina si se hraneste cu cadavrele unor lilieci morti, gasiti in ruinele unei moschei unde se adaposteste temporar. In aceste conditii, rationamentul incepe sa-i dea gherle si, la un moment dat, isi taie venele, in dorinta de-a se sinucide. Insa, din cauza caldurii excesive precum si a gradului inimaginabil de deshidratare, sangele se coaguleaza foarte rapid, impiedicand moartea lui Prosperi.
Dupa aproape 9 zile, in care pierderile de cunostinta devin din ce in ce mai dese, politistul se afla cam la 300 de km de traseul initial, pe teritoriul Algeriei. Cade la baza unei dune, isi pierde din nou cunostinta si-ncepe sa geama, prada unor dureri fenomenale. Mana divina sau noroc, la cateva zeci de metri, pe cealalta parte a dunei, cativa berberi faceau un popas. Aud gemetele si-l gasesc pe sportiv, aproape mort. Il duc la o baza militara apartinand Legiunii si de-acolo, la spital, Prosperi supravietuind, in ciuda unei pierderi de greutate de aproape 20 de kg in doar 9 zile.
Acuma sa nu va asteptati sa va spun c-a ajuns acasa si s-a apucat de cusut goblen. Ioc sansa, Rambo. Dupa cateva refuzuri din partea organizatorilor, in 1995 si 1996, omul nostru revine in 1997 si termina cursa cu brio. Si, ca sa nu se creada cumva c-a fost o intamplare, repeta succesul in 1998 si 2000. Ceea ce ne dorim si noua. Succesul, vreau sa zic, nu episodul nefericit. Desi…later edit: si, ca sa nu-mi aud vorbe c-arunc cu povesti cu happy-end fericit, uite si vestea rea: la editia din 2007, doi alergatori mor in timpul cursei.
Mult succes si sanatate maxima Paul !

ultimul ajuns la finish

http://www.youtube.com/watch?v=WHbnw1EXdqo

Marathon des Sables 2011

Edit ultima ora. Competitie incheiata cu succes de roman. Felicitarile tuturor i se cuvin fara urma de indoiala. BRAVO.
A alergat 240 de kilometri prin deşert, de la Merzouga la Tazarine, şi a terminat pe locul 600 din 1.000 de participanţi. Alături de el a mai participat şi un alt român, Gabi Turculeţ, care locuieşte în Qatar şi care a abandonat cursa. Gabi Lascu, deşi este şi cetăţean român, a reprezentat Elveţia.

A alergat în şase zile câte un anumit număr de kilometri: 32 km în prima zi, câte 38 km în a doua şi a treia zi, 82,2 km în a patra zi, după care a urmat o jumătate de zi de pauză, 42,2 km în a şasea zi şi 17,5 km în ultima zi. Ziua în care a alergat 82,2 km în 21 de ore a fost cea mai temut pentru toţi concurenţii. „Am ajuns până să şi cânt, pe lângă rugăciuni şi vorbit afectuos cu picioarele pe care le rugam să nu mă trădeze. Atunci ies la iveală toţi demonii pe care îi ai în tine”, mărturiseşte maratonistul.

Recunoaşte că a avut două momente în care a vrut să renunţe. Era nevoie doar de o mişcare greşită pentru a fi penalizat sau descalificat. „În prima zi am avut câteva momente în care m-am gândit să renunţ, dar ceva m-a făcut să merg mai departe. Apoi a mai fost la cursa de 82 km continuu. Nu ştiu ce m-a făcut să merg mai departe“, mai spune Dicu. A mers mai departe şi chiar a ajuns pe un loc de apreciat pentru un sportiv care nu a mai participat la o astfel de competiţie.

Paul s-a pregătit intens pentru Marathon des Sables, după ce a trecut de experienţa maratonului din Sahara. „Cei 40 de kilometri pe care i-am parcurs în Sahara sunt nimic pe lângă cei 240 din Maroc. Când am ajuns la linia de finish, am intrat în cort, am căzut în genunchi şi am plâns. Terminasem!“, povesteşte Paul Dicu. Acum, spune că simte numai o durere generalizată. A trecut peste rănile adânci de la picioare care „fac parte din joc“ la maraton. Vrea numai să îşi revină pentru a putea să o ia de la început. „Aveam o vorbă acolo, între noi: «Pain is now, glory is forever» (n.r. Durerea este de moment, gloria este pentru totdeauna). Rănile sunt obişnuite. Nu se poate fără ele. Rămâi însă cu o experienţă greu de egalat şi cu certitudinea că ştii care îţi sunt limitele“, spune sportivul. <script type=”text/javascript”>

  var _gaq = _gaq || [];
  _gaq.push([‘_setAccount’, ‘UA-23082234-2’]);
  _gaq.push([‘_trackPageview’]);

  (function() {
    var ga = document.createElement(‘script’); ga.type = ‘text/javascript’; ga.async = true;
    ga.src = (‘https:’ == document.location.protocol ? ‘https://ssl&#8217; : ‘http://www&#8217;) + ‘.google-analytics.com/ga.js’;
    var s = document.getElementsByTagName(‘script’)[0]; s.parentNode.insertBefore(ga, s);
  })();

</script>

Recunoaşte că a fost greu, dar nu imposibil. „Nu spun că nu mai particip. Cu siguranţă că voi participa din nou. Dacă reuşesc să adun banii pentru înscriere până în toamnă, anul viitor particip din nou“, spune Paul.

sursa: http://www.adevarul.ro

poze: http://darbaroud.com


One response to “Marathon des Sables 2011(Maratonul Nisipurilor)- Paul Dicu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: